Veneţia este unul din puţinele orașe ce pot oferi turiștilor:
- o mulţime de priveliști fermecătoare,
- clădiri cu o încărcătură istorică și culturală la fiecare pas
- și totodată unicitate.
Pe lângă partea turistică, fermecătoare:
orașul construit pe 118 insule (în centrul istoric) conectate de 400 de poduri, orașul palatelor (@450) are și o parte tristă, fiind ,,pe cale de dispariţie”.
Probabil știi deja, Veneţia se scufundă an de an, însă un alt factor alarmant este reprezentat de numărul locuitorilor aflat în continuă scădere. Veneţia avea:
- @60.000 de locuitori în 2007, faţă de
- @175.000 în 1951, în timp ce numărul vizitatorilor trecea de 21 milioane!
Nu doar turiștii reprezintă un motiv al depopulării:
- costul vieţii (foarte ridicat),
- respectiv populaţia îmbătrânită,
fiind două din principalele motive, inundaţiile fiind deja rutină, iar cizmele doar un accesoriu obișnuit pentru veneţieni.
Dacă în alte vizite aici barca reprezenta principalul mijloc de transport, de data aceasta ne-am propus să o luăm la pas prin una dintre cele mai romantice destinații din lume, admirând astfel și altceva în afara de Piața San Marco sau Palatul Dogilor, principalele obiective. Vezi în articolul de mai jos ce a ieșit.
Veneţia, mai mult decât Piaţa San Marco sau Palatul Dogilor.
Luând-o la pas prin una dintre cele mai romantice destinații din lume, vei fi cu siguranţă impresionat de:
- aleile și canalele înguste ce șerpuiesc printre palatele și bisericile fermecătoare, piaţetele pline de viaţă și culoare, respectiv
- golfurile linștite, netulburate de nimic din agitaţia vieţii cotidiene.
Veneţia reprezintă mult mai mult decât:
- Piaţa San Marco sau Palatul Dogilor,
- Puntea Suspinelor sau Podul Rialto,
iar astăzi ne-am propus să îţi prezentăm câteva obiective superbe, mai puţin promovate din capitala iubirii.
Din Piazzale Roma luând-o la pas, aproape paralel cu Canale Grande, am întâlnit în cartierul Santa Croce:
Palatul Gradenigo – impunătorul palat și superbele grădini ale ardeleanului Pietro Gradenigo, al 49-lea doge al Veneţiei.
Arhivele Veneţiene, locul unde Nicolae Iorga mergea să studieze și să se documenteze. De altfel, Nicolae Iorga a înfiinţat la Veneţia, 2 aprilie 1930, în Palatul Correr: Institutul Cultural Românesc (Institutul Istorico-Artistic sau Casa Română).
Ponte delle Tette din cartierul S. Polo, locul unde era poziţionat ,,cartierul roșu” al Veneţiei. Curtezanele încercau aici să își atragă clienţii prin etalarea sânilor sau a diferitor părţi ale corpului. De asemenea, ele scoteau un sunet specific prin care ,,semnalizau că sunt disponibile”. Chiar dacă internetul și site-urile de profil nu existau în acea vreme:
,, exista un registru cu cele mai dorite femei, numit cortigiani onesti (curtezanele instruite). În acest registru, pe lângă preţul și adresa fetelor, cei interesaţi puteau sa le admire și portretul.“
Celebra ,,piaţă cu mirodenii”, Rialto și Campo Manin.
Cum Veneţia era pe vremuri unul dintre cele mai bogate orașe din Europa:
- stăpânind rutele navale și
- fiind principala poartă a comerţului cu mirodenii,
prin câteva străduţe foarte strâmte vei ajunge în zona Rialto, fost centru comercial și financiar al Veneţiei. Aici ajungeau din Siria, Alep, Constantinopol sau Alexandria mărfuri mult râvnite, familiile de negustori ajungând să câștige într-un an echivalentul a peste 1 milion de euro!!! Chiar dacă nu vei mai găsi celebrele mirodenii, te vei bucura de o piaţă extraordinară cu:
- varietăţi enorme de fructe de mare,
- pește, legume și fructe proaspete.
Continuăm traseul traversând podul Rialto spre Campo Manin unde, la începutul sec. al XVI-lea, se găsea celebra tipografie a lui Aldo Manuzio:
- inventatorul caracterelor italice și
- unul dintre primii editori și tipografi moderni din Europa.
Acesta a publicat:
- Hypnerotomachia Poliphili, considerată una dintre cele mai frumoase cărţi publicate în perioada Renașterii și
- operele lui Aristotel, Sofocle, Herodot, Demostene sau Platon.
În 1518, în aceeași tipografie a apărut în ediţie princeps, Vechiul Testament, retipărit mai târziu, în 1597, la Frankfurt.
Palatul Contarini del Bovolo și Teatrul Fenice.
La o scurtă plimbare de aici, am admirat:
Palatului Contarini del Bovolo. În dialect veneţian bovolo înseamnă melc, iar palatul vechii familii veneţiene Contarini impresionează prin peisajul arhitectural superb, dat de scara în formă de spirală construită în anul 1499. De pe această scară , astronomul german Ernst Wilhelm Tempela a descoperit începând cu 1859:
- câţiva asteroizi și cometa care astăzi îi poartă numele.
Se poate urca în turn pentru o priveliște frumoasă a zonei San Marco, însă o să vă recomandăm alte 3 opţiuni, mult mai bune, pentru panorame extraordinare.
Am admirat apoi Teatrul La Fenice, un loc asemuit cu Pasărea Phoenix”, renăscut din propria cenușă după mai multe incendii. S-a născut în 1792, din cenușa unui alt teatru, San Beneto, după un important incendiu ce a distrus cel mai important teatru venetian. În urma acestui trist eveniment, s-a decis construcţia Teatrului La Fenice, teatru ce a găzduit de-a lungul timpului o mulţime de:
- premiere de mare clasă,
- opere ale celebrilor Verdi (Attila, Rigoletto, La traviata, Rossini (Tancredi), Bellini (Beatrice di Tenda), dar și
- mari artiști români
Ca un mic detaliu ,,picant” de aici, La traviata a fost copios fluierată de public la premieră.
Lânga teatru se află Ateneo Veneto, locul unde Nicolae Iorga participa și vorbea la conferinţele vremii. Nicolae Iorga a ajuns pentru prima dată la Veneția în 1890 cu o bursă de studii, trezindu-se:
“într-o seară întunecată, în lumea de umbre și de soapte, de tăcere misterioasă și de trecătoare fantasme a Veneţiei.”
Știai despre aceste locuri? Tu ce alte obiective vizitezi atunci când ajungi în Veneția?
Vezi cum poţi economisi bani și cum te poţi deplasa cât mai eficient prin Veneţia!